Prima scrisoare

Dragii nostri,

Va scriem astazi prima scrisoare lunga in care vom incerca sa va descriem ce am trait si simtit in primele doua saptamani de cand am ajuns pe pamant canadian.

Am plecat de acasa la pranz, cu un microbuz Mercedes inchiriat cu 100 $ usd, si am ajuns in Otopeni la ora 20. Aici am stat toata noaptea in aerogara.

Imbarcarea a fost destul de grea. Am intrat in zona de verificare la 5 dimineata (dupa aproape 48 de ore de nesomn - noaptea anterioara am avut de facut bagaje). Aici ne-au cantarit bagajele, ni le-au etichetat, ne-am despartit de parinti si apoi am urcat in aeronava. Noi fiind cinci persoane am avut dreptul la peste 350 kg (72 kg in cala avionului si 10 kg in cabina de fiecare caciula). Baietii si-au luat cu ei o minge de baschet ce a dat bataie de cap celor de la verificarea bagajelor (mai ales celor din Paris). Am decolat din Bucuresti la ora 7, cu o aeronava Boeing nu prea mare, a companiei Air France. Ne-au servit un mic dejun cald si multe sucuri, ceai si cafea. Am aterizat la Paris, dupa 3 ore, pe aeroportul Charles de Gaulle, un aeroport gigant. Pentru ca a trebuit sa schimbam terminalul (din B sa ajungem in F) pentru a pleca spre Toronto, am luat un autobuz ce ne-a plimbat prin aeroport si astfel am vazut marimea lui.

Terminalul F este o constructie avangardista, ce seamana cu un schelet de aeronava sau caracatita cu tentacole: in centru o sala imensa de asteptare, cu un tavan din sticla din care pornesc terminalele spre aeronave (terminalele sunt niste culoare ce fac legatura intre sala de asteptare si interiorul aeronavei. Am asteptat pana la cursa spre Toronto aproape 4 ore. Am vazut in acest timp toate rasele de oameni, am vazut europeni, asiatici, africani. Puteai face un studiu antropologic. Chiar am urmarit cu multa atentie gesturile si limba celor din jur. Paul, uimit, a spus ca nu crede ca va mai vedea atatia japonezi stransi la un loc. Ulterior  va constata ca s-a inselat. Aeronava (un Airbus) avea un ambient placut si 8 randuri de scaune cu doua culoare. La inceputul calatoriei am primit casti audio (care se conectau in bratul scaunului unde aveam un adevarat panou de comanda: pentru canalele TV, pentru volum, pentru schimbat pozitia scaunului), o pereche de dopuri de pus in urechi si o banda neagra pentru acoperit ochii (in caz ca vrem sa dormin sa nu ne deranjeze lumina si zgomotul din jur). De-a lungul aeronavei erau televizoare suspendate de diferite marimi ce se puteau retrage undeva in tavan, iar unul imens aflat pe peretele din fata. Ni s-au difuzat tot timpul zborului filme artistice sau cu lectii pentru relaxarea corpului (e drept ca dupa cateva ore de stat in scaun simteai gleznele anchilozate) si din 30 in 30 de minute ni se arata pe monitoare pozitia aeronavei pe harta. Erau si toalete foarte sofisticate si chiar pentru cei aflati in scaun cu rotile. Ni s-au servit 2 mese foarte gustoase si multe bauturi. Dupa 8 ore de zbor care, in cea mai mare parte a fost peste Atlantic, am ajuns pe aeroportul din Toronto. De sus se vedeau numai strazi paralele si perpendiculare.

In aerogara din Toronto, ne-am deplasat la un punct special pentru emigranti unde am fost intampinati de un functionar foarte politicos. Acesta ne-a completat actele de emigrare si ni le-a prins de pasaport. (Faptul ca noi am avut inchiriat un apartament, a constituit un avantaj, deoarece adresa ne-a fost trecuta in aceste formulare, urmand a ne fi foarte utila in multe cazuri mai tarziu).

Ni s-au dat o multime de brosuri si sfaturi cum sa ne descurcam in urmatoarele zile. Apoi ne-am recuperat bagajele. Am incarcat 2 carucioare mari cu ele si am pornit spre iesire. Datorita sfaturilor prietenilor pot spune ca am facut o mare economie: cu 4$ (am avut din tara fise de 2 $ CAD) am ridicat carucioarele evitand serviciile vreunui hamal care ne-ar fi cerut si 25$ (de data asta USD) de carucior. Tin sa va spun ca peste tot sunt indicatoare si nu te poti rataci. Ceea ce m-a impresionat de cand am intrat in aerogara a fost eleganta, politetea si culoarea, si continua si acum, oriunde m-as afla. La iesire ne-au asteptat trei prieteni Radu, Costi si Tudor, fiecare cu masina lui; ne-am impartit bagajele si am pornit in prima calatorie prin Toronto.

DE AICI INCEPE NEBUNIA

Dupa o jumatate de ora de mers pe autostrada plina, am ajuns in cartierul nostru si la noua noastra casa.

Bucuria a fost mare pentru ca blocul si apartamentul aratau bine, aveam deja cate o saltea fiecare, o masa cu 6 scaune, ceva mancare in frigider si multa incurajare din partea prietenilor. In prima seara am fost invitati sa mancam la Tudor unde am primit si primele lectii. Zilele urmatoare le-am folosit pentru a cunoaste imprejurimile, a inscrie copii la scoala, a ne crea cont in banca (aici orice se plateste cu cec-uri sau cu carte de debit sau cu carte de credit) si a aplica (a depune cerere) pentru SIN (Social Insurance Number) fara de care nu poti fi angajat nicaieri si la OHIP (Ontario Health Insurance Plan) care ne va acorda asigurarea de sanatate la toti cinci dupa 13 decembrie. Timp de trei luni nu avem acoperire medicala asa ca trebuie sa fim atenti la accidente. Ne-am luat din tara si medicamente in caz ca ne imbolnavim in acest timp. Copiilor le-am facut o asigurare pentru accidente printr-o companie cu care scolile din Toronto au semnat contract de asigurare. Ei sunt acoperiti timp de un an in si inafara scolii pentru o suma foarte mica platita doar o singura data.

Cartierul North York in care locuim este linistit, cu case foarte ingrijite si populatie de origine italiana, evreiasca, chineza, iraniana, britanica. Fiecare casa are peluza ce arata ca gazonul de pe terenul de fotbal. Langa blocul nostru exista un mare si foarte elegant MALL (denumirea generica pentru un ansamblu de magazine de la alimentara si pana la bijuterie). Cel mai surprinzator magazin din MALL este Chapters, o librarie pe doua nivele unde poti sa-ti alegi ce carti doresti, sa te asezi in locuri special amenajate pentru citit cu fotolii si mese, sa-ti cumperi un ceai sau o cafea ca ambient pentru citit, sa asculti la casca diverse CD-uri, sa navighezi pe internet (2$/20min). Nu te obliga nimeni sa cumperi cartea pe care ai rasfoit-o sau CD-ul pe care l-ai ascultat. In schimb am cumparat de aici : primul ghid al Toronto, un dictionar Webster’s si The Official Driver’s Handbook (pentru examenul de soferi)

Putin mai departe sunt un enorm magazin de mobila (de la care ne-am cumparat niste rafturi si un birou) si un magazin de articole tehnice (de la care Liviu  si-a cumparat scule cu care a  construit inca 3 birouri pentru copii). Scandurile le-a cumparat de la un alt magazin imens, deschis non stop si numit Home Depot unde se gaseste absolut orice este necesar pentru meseria de tamplar, poti sa-ti faci o casa in toata regula).

Blocul nostru are holurile mochetate, are interfon la intrare, apa calda non stop, de cateva zile este si caldura (cu toate ca afara nu este foarte frig), pe fiecare palier exista spalatorie cu masini de spalat si uscatoare, are piscina descoperita in curtea interioara ce este deschisa chiriasilor doar doua luni pe an, si desi are doar 4 etaje blocul este utilat cu lift. Cel mai interesant lucru este ca din 210 familii, 120 sunt familii de romani, iar administratora blocului (intendent) este tot romanca. Blocului i se mai spune “Hotel Bucuresti”.

Asa ca ascultam de la vecini Radio Romania Actualitati, avem in stanga si deasupra vecini romani. Apartamentul nostru este la parter, cu geamurile in curtea interioara unde este o peluza superba si cativa copaci falnici plini de veverite. Eu mi-am facut prietena una din ele si in fiecare dimineata intra in balcon si asteapta sa primeasca paine.  In Toronto veveritele sunt la ele acasa, le vezi pe oricare strada. Sunt doua specii: una care seamana cu veveritele de la Vatra Dornei si alta de dimensiune mai mica, cu blana cafenie si coada inspicata cu alb (de fapt sunt Cip si Dale din desenele lui Walt Disney). Mai neplacut este ca ne viziteaza de cateva seri un sconcs. L-am privit de la distanta si cu geamurile inchise. Este foarte frumos ca animal dar teribil de mirositor. Daca ai “norocul” sa te improaste cu mirosul lui nu-ti ajunge apa din lacul Ontario sa te cureti.

Sa va povestim cum a decurs inscrierea la scoala a copiilor.

Vreau sa va precizez ca multe saptamani inaite de plecarea din Romania le-am rezervat cautarii pe internet a unui liceu pentru copii. In Canada trecerea de la scola generala la liceu se face fara examen, regula impusa fiind inscrierea la liceul din zona in care locuiesti. Toronto este foarte mare si divizat in multe cartiere, unele populate cu emigranti din India, altele cu negrii, altele cu filipinezi sau cu chinezi. Am avut noroc si de prieteni plecati de mult in Canada care ne-au sfatuit in legatura cu scolile publice din Toronto. De un mare folos ne-a fost site-ul Inspectoratului scolar din Toronto - Toronto District School Board (www.tcdsb.on.ca). In final ne-am decis sa cautam un apartament in zona North York, zona arondata unuia din cele mai bune licee publice din Toronto  Earl Haig High School.

Calin este la o scola numita Bayview Middle School cu clase de la a 6-a la a 8-a. Automat a fost inscris in clasa a 7-a pentru ca este nascut in 1988. Are ca diriginta pe profesoara de engleza cu care face si franceza si care este la origine italianca (se numeste Bove-Morgani). Nu face lucruri avansate la matematica si are mai mult timp pentru engleza. Face engleza, franceza, matematica, istoria Canadei, stiinte, geografie, ed. fizica, muzica (canta in orchestra scolii la trombon), desen, computere. Calin are in clasa  englezi, chinezi, iranieni. Cartile si o agenda speciala cu desfasurarea anului scolar le-a primit de la scoala. Fiecare elev are un dulap cu lacat. Acum cateva zile am fost la sedinta cu parintii unde diriginta ne-a expus, folosindu-se de un diaproiector, ce vor face copii la fiecare materie, ce va cere ea de la copii, etc. Calin are urmatorul program: de la 9 la 10:40 lectii, apoi pauza pana la 10:55, apoi lectii de la 10:55 la 12:35, apoi lunch (pauza de masa cand isi mananca pachetelul de acasa sau ii dau 2 $ si isi cumpara mancare calda  de la scoala)  pana la 1:25 si de la 1:25 pana la 3:05 alte lectii. Ajunge acasa la 15:30, mananca din nou, pleaca 1-2 ore cu bicicleta si apoi isi face lectiile. Lui Calin ii place foarte mult la scoala. Dupa cateva zile a facut remarca ca “elevii parca sunt clienti iar profesorii vanzatori” (acceptand ca aici, in Toronto, orice vanzator incearca sa fie cat mai amabil cu posibilul client). Nu-i vine sa creada ca profesorii se poarta asa de frumos cu ei, se simte de-a dreptul jenat.

Paul si Ana sunt in clasa a 9-a la Earl Haig High School. Liceul are o constructie foarte noua cu o arhitectura moderna, cu o biblioteca mare unde sunt computere ce le dau acces copiilor la internet, fiecare sala de clasa are televizor, au la educatie fizica echipament cu numele liceului. La inscriere au dat un test la matematica si engleza. Desi sunt in aceeasi clasa pentru ca si-au luat materii diferite Paul si Ana nu se intalnesc. Ei nu au clase fixe, la fiecare ora trebuie sa mearga in alta sala unde au alti colegi. In perioada de pauza stau in biblioteca sau in Cafeterie (o sala de mese frumos amenajata unde isi mananca pachetul de acasa sau isi cumpara mancare calda). Programul lor este: de la 8:40 la 11:35 au lectii, apoi pana la 13:30 au pauza si apoi pana la 15:50 iar lectii.  Amandoi fac  engleza, franceza, matematica, stiinte (un amestec de fizica, chimie, biologie), istorie, geografie, ed. fizica, tehnologie (face doar Paul), bussines (probleme de afaceri - doar Ana), muzica (face doar Paul si canta la viola - trebuie sa-i inchiriez una de la scoala), desen (face doar Ana). Au colegi de toate natiile, dar cei mai multi sunt chinezi (de fapt sunt chinezi, coreeni, japonezi si pentru ca seamana unii cu altii eu le zic chinezi). Sunt multi romani la liceul lor si de mai multi ani au ridicat stacheta liceului. Toti se intalnesc in pauza de masa intr-un loc anume, isi povestesc ce-au facut si asculta muzica romaneasca. Aproape in fiecare zi au cate un test de 10 minute si totusi le place mult la scoala. Am fost si eu de cateva ori la liceu si m-a surprins seriozitatea copiilor, faptul ca nu sunt imbracati extravagant, toti au ghiozdane in spate si aproape toti vin la scoala cu biciclete pe care le tin in timpul cursurilor in spatii special amenajate. Se intorc acasa pe la 16:30. Ca sa ajunga mai repede la scoala le-am cumparat 2 biciclete(110 $ cad fiecare). Cand ajung acasa mananca, mai merg la baschet la o scoala aflata langa blocul nostru, sau cu bicicletele si apoi trec la lectii. Le-am cumparat o harta a orasului Toronto cu rutele biciclistilor. Isi fac in fiecare zi cate o ruta anume si merg in cercetare.

Cartierele sunt pline de verdeata si sunt legate intre ele cu parcuri mari: unele aproape mici paduri salbatice, altele amenajate ca niste gradini englezesti. In parcuri sunt construite piste pentru biciclisti. Intr-o zi Costi ne-a dus pe toti intr-un parc numit Eduard’s Garden (aflat in cartierul lui), foarte frumos aranjat si in care am vazut: o vulpe, rate salbatice si ratoni. Toate animalele ce traiesc in parcuri sunt libere. Exista si o mare gradina zoologica in nordul orasului la care sper ca vom merge curand.

Am vizitat si centrul orasului cu blocuri de peste 40 de etaje ce sunt folosite de firme pentru birouri. Am fost in prima sambata la un BBQ (prescurtarea de la barbecue=gratar la iarba verde) la casa unde locuieste Radu si care are o gradina spre un parc aproape salbatic.

Pentru a trece totusi de partea “turistica” a Canadei, pot sa va spun ca cel mai greu mi-a fost cu intrarea in ceasul biologic canadian. De-abia dupa o saptamana pot spune ca nu ma mai trezesc la 4:30 a.m.

Acum e altfel.

Financiar vorbind, banii se duc. Sunt multe lucruri marunte ce le cumperi, dar care se aduna si trec de alta mie de dolari.

 Acum dorim sa ne luam niste veioze, o imprimanta, un TV cu caption (o functie  ce iti titreaza in egleza pentru a putea sa ne “reglam” urechea), telefon cu calling display (functie ce iti da posibilitatea sa vezi cine te suna inainte de a ridica receptorul, foarte utila pentru cei ce nu stiu sa vorbeasca engleza bine, mai ales la telefon. Mesajul se inregistreaza undeva pe robot (serviciu oferit de Bell – compania de telefoane), si apoi poti sa-l asculti oricand vrei pentru a-l intelege).

Si daca ar fi sa va mai scriu ce ne-ar trebui tot as mai umple pagini. Sunt de toate, dar as putea spune ca totul este arta de a sti cand sa cumperi. Cei saraci, cum suntem noi, vor trebui sa astepte ieftinirile de produse (cunoscutele SALE-uri), cand valoarea poate scadea si cu 40% la aceeasi calitate a produsului.

O practica aici, mai ales catre sfarsitul verii este Garage Sale, adica proprietarii de case isi fac curat in garaje si ceea ce nu le mai trebuie le vand pe un pret de nimic. De multe ori gasesti scoase in drumul mare tot ceea ce nu le trebuie, in ambalaje curate. Asa ne-am facut cu 2 televizoare (pe care le vom oferi si noi altora care vor veni), saltele, dulapioare, lampi, scaune.

Au trecut deja doua saptamani si piata muncii nu ne-a interesat inca.

De saptamana viitoare incepe studiul si analiza, de perfectionat engleza si conceput resume-uri.

Vine un altfel de greu.

Dar subiectul acesta intr-un alt email.

Pe curand,

Mihaela si Liviu

A doua scrisoare

Dragii mei,

Este vineri seara si dupa o zi plina de resume-uri (curriculum vitae) concepute si trimise la firme fac o pauza de o scrisoare. Luni, pe 9 octombrie, canadienii sarbatoresc Thanksgiving (Ziua recunostiintei). Este zi nationala, toti stau acasa si mananca curcan. De curand, am vazut la TV manifestari ale ecologistilor care vor sa se interzica taiatul curcanilor in aceasta zi. Lucru imposibil, zic eu, ca aceasta pasare sacrificata da sensul zilei. De fapt este o zi in care cei bogati se gandesc la cei saraci. Noi suntem invitati la Doina si Tudor si sunt convinsa ca va fi o zi deosebita.

Voi sunteti la lucru asa ca m-am gandit sa va dau un respiro de-o scrisoare.

Sambata trecuta am fost invitati la Nichi si Mihaela. Ne-am simtit foarte bine. Baiatul lor este tot in clasa a 9-a. Au o casa mare cu mai multe dormitoare, bai si bucatarii, sala de petrecere cu masa de tenis si bar, gradina cu terasa, garaj. Erau si parintii lui Nichi la ei. Ni s-a servit nelipsitul gratar, porumb copt si placinte facute de mama lui Nichi. Am povestit mult despre Romania si despre fostii colegi. N-am barfit!!! Aici nu se prea poarta asa ceva. Am sa va povestesc acum asa cum imi vin in minte flash-uri ce mi-au placut sau pe care le-am detestat (sunt si astfel de lucruri) de cand ma aflu aici.

Cand voi mai avea timp am sa va mai povestesc “curiozitati” din lumea nebuna a Americii.

Va sarut,

Mihaela                                                                       

A treia scrisoare

Dragii mei,

Am sa va povestesc experienta mea de o saptamana pe taramul gasirii unui job (serviciu). Prefer sa nu folosesc cuvantul slujba (pentru mine slujba are semnificatie religioasa) ci pe cel de job.

Saptamana trecuta am trimis in 15 locuri resumeul meu, de fiecare data potrivit cu cerintele job-ului.

Am primit raspuns la 2.

Joi am fost sunata la telefon de o firma ce recruteaza specialisti in IT (tehnologia informatiei) si am dat primul interviu la telefon. Am fost intrebata de cariera mea, pe ce domenii in IT vreau un job, ce salariu as vrea sa am.

La telefon este dificil sa sustii un interviu pentru ca nu vezi fata interlocutorului si trebuie sa ghicesti din inflexiunile vocii ce impresie faci.

Miercuri am fost sunata de la firma Hyundai si am stabilit un interviu cu cea de la Human Resources vineri dimineatala 9:30.

Va scriu mai departe cerintele postului asa cum a aparut in ziar.

“DCS Support Analyst

As a key member of our I.T. Department, you will provide bilingual (French/English) system support to Hyundai Dealer personnel. You will also provide software training for all Hyundai personnel, hardware and software installation/troubleshooting within a PC platform, LAN suport within a Netware 4.x/5.x, Win 95/98 and Win 2000 environment, create and maintain on-line manual for our dealers in French and English and maintain software and hardware inventory at our dealers and also in-house.

You bring to this position excellent interpersonal and communication skills, the ability to work independently and prioritize problems. A 3-4 years plus office experienced is required. An Aplus and Certified Netware administrator (C.N.A.) would be preferable.

We offer a competitive benefits package and a salary commensurate with experience. If you are interested in this position, please forward your resume.”

Acum sa va traduc:

Deci voi face parte din echipa de IT a firmei si trebuie sa ma ocup de suportul tehnic (in doua limbi) pentru sistemul on-line cu dilerii din toata Canada a firmei Hyundai. Apoi sa fac cursuri de instruire pentru personalul de la filialele din tara despre software, sa ma ocup cu instalarea de hardware si software, sa particip la editarea manualelor in 2 limbi franceza si engleza si sa mentin inventarul hard si soft la sediul central si filiale in buna functionare. Trebuie sa am 3-4 ani experienta de lucru in birou, skill-uri (adica indemanare) in comunicare si abilitatea de a lucra independent si de a stabili prioritati si certificat de administrator de retea Netware sau A+.

Ei imi vor da in schimbul eforturilor mele un pachet de beneficii competitiv si un salariu comensurat cu experienta.

Dupa cum vedeti destul de multe atributiuni. Pachetul de beneficii inseamna politica lor de asigurari medicale (adica compenseaza total sau in anumit procent cheltuielile legate de boala, ochelari si stomatolog) asigurarea unui plan de pensii bun (acesta difera de la firma la firma) si avantaje la cumpararea unei masini sau case, etc. Firmele care se respecta isi cauta personal pe masura si pentru a-l tine trebuie sa-l recompenseze cu cat mai multe beneficii. Nu stiu daca beneficiile de la Hyundai sunt f. bune, ar trebui sa fac comparatie cu alte firme dar trebuie sa-mi intreb prietenii si mi-e cam jena. Unii mi-au povestit despre acestea dar nu toti sunt dispusi sa vorbeasca despre asa ceva.

Dupa ce am primit telefonul miercuri, tremuram toata de emotie. Doamna de la celalat telefon avea o voce placuta si binevoitoare. M-a intrebat cum este franceza mea. Mi-a propus interviul a doua zi, eu am negociat si a ramas pe vineri.

Dupa ce am terminat convorbirea cateva minute n-am stiut ce sa fac. Trebuia sa ma organizez pentru interviu. M-am felicitat pentru ca am tras de timp cu o zi. Ce-mi dadea emotii era franceza. Eram sigura ca mi se va testa. La scris si citit ma descurcam cu conversatia era mai greu. Nu mai auzisem franceza in jurul meu de mult timp. Am plecat la biblioteca si am stat pe internet toata dupa-amiaza in site-uri de franceza si am murmurat tot ce citeam. Cei din jurul meu se faceau ca nu observa. Am cautat si site-uri ale firmei Hyundai ca sa vad politica firmei si sa ma obisnuiesc cu atmosfera. Este bine sa stii cat mai multe despre firma la care vei sustine un interviu. In Romania daca iti cauti serviciu stii foarte multe inainte despre sefi, despre cum se lucreaza in firma respectiva, stii barfe. Aici, intr-un oras asa de mare sursele sunt revistele si internetul. In acest timp Liviu si-a imbogatit resumeul si colectia cu anunturi din ziare. A ramas el la calculator. Tin sa va spun ca ne disputam calculatorul. A trebuit sa ne cumparam si o imprimanta pentru ca la interviu trebuie sa mergi cu resumeul tiparit. Copii au si ei nevoie de internet ca sa-si faca o parte din teme. (Calin are de exemplu ca tema la istorie sa imite unul din colonistii francezi de acum 2 secole (nu stiu cum il cheama) si cauta pe internet si in biblioteci cat mai multe despre el. Trebuie sa se si imbrace ca el.)

A doua zi am tradus in franceza resume-ul si scrisoarea de intentie, m-am interesat pe la prieteni in ce consta un interviu pentru un post bilingv (aici m-a ajutat cu sfaturi Mihaela care a sustinut multe interviuri de acest fel foarte complicate), am citit doua carti in romana despre cum sa sustii un interviu, mi-am pregatit hainele si uite asa s-a facut ora 1 noaptea si eu nu puteam dormi.

Vineri dimineata am plecat spre Hyundai cu Tudor si Doina (care lucreaza relativ aproape de locul interviului) am lasat-o pe ea la serviciu si Tudor m-a dus pana la firma. La ora 9 eram deja in parcarea firmei, m-am despartit de Tudor, am respirat adanc si am intrat in sediul firmei.

Hyundai este intr-un orasel langa Toronto ce se numeste Markham. Cu autobuzul fac o jumatate de ora pana la poarta firmei. Autobuzul il iau la doua statii de metro departare de unde stau eu. Nu mi se pare o naveta grea.

Hyundai Auto Canada este reprezentanta in Canada a firmei Hyundai cu filiale in mai toate provinciile Canadei. Cladirea firmei este numai din sticla bleu si nu foarte inalta. La intrare sunt expuse 2 masini Hyundai si exista un Office unde o secretara te primeste si iti face legatura cu personalul din firma. Ai canapele unde sa astepti, copacei in jur si o multime de pliante despre masini. Secretara a fost foarte amabila, m-a pus sa semnez intr-o condica si mi-a dat un ecuson de vizitator. Afland ca sunt romanca mi-a povestit ca prietenul ei este roman. Legand aceasta conversatie atmosfera s-a facut prietenoasa si m-am simtit in largul meu. La 9:30 a venit d-na de la Human Resources. Mai tarziu mi-a spus ca este poloneza, casatorita cu un maltez si o cheama Maria Pace. I-am spus ce inseamana in romana Pace si a fost foarte incantata. Ne-am deplasat intr-un birou mic unde in jurul unei mese am purtat o discutie de ¾ de ora. Mi-a explicat cum va decurge interviul: ca voi sta de vorba mai intai cu ea, apoi cu o d-na ce imi va testa franceza apoi la final cu managerul de la IT.

M-a intrebat despre:

-          Cariera mea

-          Ce fel de sef mi-ar place sa am?

-          Daca am avut probleme de opinie cu fostii mei colegi cum le-am rezolvat?

-          Cum imi urmaresc problemele ce trebuie sa le rezolv?

Prin toate intrebarile puse a urmarit sa-mi ghiceasca caracterul.  Apoi mi-a povestit despre firma: obiectul de activitate, programul de lucru, beneficiile, ierarhia in firma. La final am impresionat-o cand i-am spus ca mi-am tradus resume-ul in franceza si ca o rog sa il dea persoanei ce va urma.

Apoi a venit Martini, o doamna mai in varsta care mi-a vorbit mult in franceza si care a vrut sa vada daca inteleg si pot sa conversez cu ea in franceza. Cu toate ca vorbea foarte repede in franceza am inteles tot ce mi-a spus: despre firma, ce lucreaza ea, cum rezolva problemele cu dilerii. La final m-a pus sa raspund in scris la o intrebare in franceza sa vada daca stiu sa scriu. Nu pot aprecia cat de bine m-am descurcat. Ideea este ca toti interlocutorii sunt foarte amabili, iti zambesc si nu poti sa-ti dai seama daca le-ai placut sau nu.

Apoi am facut cunostinta cu managerul de la IT. Cu el m-am inteles foarte bine. Am vorbit despre activitatea mea ca programator si ca administrator de retea (m-a intrebat despre Novell si ca prin minune mi-am adus aminte de system si syscon) despre NT 4.0, despre SQL. Oricum cred ca i-am placut pentru ca la final mi-a spus ca daca nu vor sa ma ia pe postul de Support Analyst el ma recomanda sa lucrez pe AS 400 si mi-a scris pe resume recomandarea lui. 

Apoi ne-am despartit si a ramas ca voi primi un raspuns miercuri, dupa ce ei se vor intalni cu totii si vor lua o decizie miercuri dimineata.

M-am despartit de secretara si am plecat spre autobuz. Am stat in firma de la 9:00 la 11:10. La intoarcere m-am oprit la liceul copiilor (imi era in drum). Ei erau in pauza de pranz, le-am povestit cum a decurs interviul si apoi am plecat spre casa. De la liceu pana acasa fac 20 min de mers pe jos pe stradute numai cu case frumoase si grozav de bine ingrijite si multe veverite in jur. Mi-a priit aceasta plimbare.

Finalul la aceasta istorie: nu mi-au dat postul de Support Analyst pe motiv ca nu am experienta canadiana si ca franceza mea nu este fluenta iar pentru AS400 au redistribuit pe altcineva din firma.

Am invatat prima lectie: zambetul si amabilitatea afisata peste tot aici sunt o masca in spatele careia nu poti ghici ce se intampla.

Pe 31 octombrie, seara, aici s-a sarbatorit Halloween-ul. La origine este o sarbatoare necrestina, druida, care avea ca semnificatie alungarea duhurilor rele. Acum s-a deformat devenind o sarbatoare a copiilor care, se costumeaza in vrajitori si merg din casa in casa spunand: « Trick or Treat ! » adica « Ne tratati cu ceva dulce sau va pacalim ! » Ana si Calin impreuna cu alti copii din bloc s-au costumat si au plecat in cartier cu « Trick or Treat ! », intr-o traducere mai romaneasca cu « Ne dati sau nu ne dati ! » Eu am cumparat o punga mare de bomboane asortate pentru alti copii ce vor veni la usa. Intr-o ora imensa punga era goala. Dupa doua ore copii mei s-au intors cu un ghiozdan plin cu dulciuri si chiar cu periute de dinti, oferite pentru a nu uita sa-si spele dintii dupa atatea dulciuri mancate. Erau in extaz si mi-au povestit cum au fost invitati in case, au fost filmati, li s-au laudat costumele si au fost recunoscuti ca sunt copii romani. In doua zile ghiozdanul s-a golit. O adevarata performanta !

Cu drag,

Mihaela

A patra scrisoare

Dragii mei,

Noi in ultimile saptamani am fost foarte ocupati cu gasirea unei slujbe. Zilnic rasfoim ziare si trimitem resume-uri (curriculum vitae) la firme in speranta ca ne vor chema la un interviu. De un real folos ne este calculatorul (imprumutat de la un prieten – ce bine este cand ai aici prieteni de nadejde!) si imprimanta. Am instalat un program de fax si am subscris la free internet fara de care nu am putea trimite resume-uri. Am folosit si faxul de la Canada Poste dar este scump: 1$ pagina.

Eu am fost invitata pana acum si am sustinut 3 interviuri: la Hyundai (pe post de support analyst unde imi cerea si franceza), la Sprint (o firma mare de telecomunicatii pe post de programator), la Primerica Financial Services (pe post de Personal Financial Analyst - un fel de analist financiar personal care sa spuna clientilor cum sa-si investeasca mai bine banii). Au decurs bine interviurile dar nu poti sti daca le-ai placut pentru ca ei sunt numai miere si cand intrebi daca ai luat interviul iti raspund la fel de mieros ca nu ai experienta canadiana si ca au ales pe altii cu o astfel de experienta. Este un cerc vicios: nu ai cum capata experienta canadiana daca nu esti angajat si nu esti angajat ca nu ai experienta canadiana. Dar noi nu ne dam batuti. Aici functioneaza mai bine ca oriunde relatiile. Daca crediteaza cineva pentru tine si iti da referinte bune, poti gasi mai repede un job. Aici este o adevarata industrie in a instrui pe noii veniti. Sunt trei ministere: al Muncii, al Educatiei si al Emigratiei care finanteaza programe pentru emigranti. Saptamana trecuta am dat amandoi un examen de limba engleza si 2 interviuri pentru a fi acceptati intr-un program de CO-OP. Am luat examenul si am fost acceptati. Acest program, sustinut de Ministerul educatiei, va incepe tocmai in februarie si iti face o instruire pentru a-ti "vinde" calitatile ca sa iei rapid o slujba ce ti se potriveste. Apoi timp de 3 luni te plaseaza in firme din Toronto, ca voluntar. Cunosc multi romani care au ramas la firmele initiale pentru ca au dovedit ca sunt buni. Este o sansa de a capata experienta de munca canadiana.

Pana in februarie daca nu gasim servicii putem sa mergem la trei cursuri (pe care le-am ales noi si care incep pe 16 noiembrie) gratuite la acest centru. Am ales cursuri de ACAD, Web Design si contabilitate (eu) iar Liviu in plus cursuri de engleza (el merge mai greu cu conversatia). Mai avem o sansa in 15 noiembrie cand trebuie sa sustinem un alt interviu pentru a fi acceptati intr-un program CO-OP al Ministerului muncii. Acesta incepe la sfarsitul lui noiembrie si dupa o luna te plaseaza timp de inca o luna la firme. Liviu a dat examenul de conducere G1 (examen teoretic) si l-a luat. Are voie sa conduca dar numai insotit de un copilot cu G full. Va trebui sa ia apoi niste lectii de condus si apoi sa dea si G2 (examen practic) ca sa poata conduce singur o masina.

Luni pe 13 nov, suntem chemati amandoi la interviu la Celestica (www.celestica.com) o mare firma de manufacturing in industria de elctronica. Am aflat de la alti romani care lucreaza deja acolo ca interviul consta intr-o discutie despre background-ul tau profesional si un test de limba engleza (50 intrebari in 40 min). Cred ca ne vor angaja pentru ca au o politica de angajari diferita de ceilalti. Cauta persoane instruite (cu colegii si facultati tehnice) pe post de Production Assistant (asistent de productie, de fapt muncitori). Ni s-a spus la telefon ca vom lucra  trei zile pe saptamana (duminica, luni, marti si o data la trei saptamani inca o sambata) cate 12 ore (de la 7 am la 7 pm). Pentru inceput ne convine pentru ca mai avem la dispozitie celelalte zile cand mai putem avea o slujba in part-time sau sa mergem la diferite cursuri.

Dupa cum vedeti mereu dam interviuri, teste si suntem in alerta. Mai mergem si trei zile pe saptamana (marti, miercuri si vineri) la cursuri de ESL (English as Second Language) cursuri ce ne ajuta sa ne imbogatim exprimarea in engleza iar in restul timpului cautam joburi prin ziare si trimitem resumeuri. Copiilor le merge cel mai bine. Ei s-au adaptat usor la cerintele scolii de aici.

Si aici este campanie electorala. M-a surprins decenta cu care se face aici campanie electorala. Nu este permisa lipirea afiselor electorale ci numai mici panouri de carton cu numele candidatului si partidul ce-l reprezinta, nici macar fotografii cu candidatul. Panourile se infig la intersectii de drumuri in peluza de iarba. In schimb gasesti in casuta postala fluturasi cu date despre candidat (ca la noi!) si in mesageria vocala mesaje cu vocea candidatului (tehnologia!).

Va sarut,

Mihaela

A cincea scrisoare

Dragii mei,

Va scriu astazi o alta scriosare lunga.

Saptamana viitoare vom incepe sa lucram. Eu voi lucra la Celestica (www.celestica.com – poti sa vezi pe internet ce face firma) si incep joi (30 noe) la ora 7:15 dimineata. Joi si vineri voi avea Orientation Days (zile de orientare) in care imi voi cunoaste colegii si firma. Celestica este o companie multinationala cu peste 23.000 de angajati in toata lumea. Are 33 de fabrici in USA, Canada, Mexic, Anglia, Irlanda, Italia, Cehia, Thailanda, Hong Kong, China, Malaiezia si Brazilia. Locatia din Toronto are 7000 de angajati. Voi lucra in zilele de duminica, luni si marti de la 7 a.m. la 7 p.m. (12 ore) si in a patra saptamana si sambata (ca sa fac toate orele dintr-o luna - full time). Imi convine acest program pentru ca in celelalte zile (miercuri, joi si vineri) ma voi duce la cursurile de la Yorkdale. Vineri seara am foat in Mississaga, orasul din vestul Toronto unde se afla aeroportul, impreuna cu Bogdan care ne-a dus la biserica romaneasca Sf. Andei, la vecernie. L-am cunoscut pe preot, plecat din Adjud, aflat de 11 ani in Canada si care are 4 copii. Biserica este micuta, dar eleganta; la subsol are amenajata o sala de festivitati dotata cu tot ce trebuie: bucatarie, sala mare cu mese, toalete.  Biserica in loc de icoane  pictate in fresca are tablouri cu icoane. Are banci ca la catolici. Dar in timpul slujbei oamenii stau in genunchi asa cum este ritualul. Pentru ca saptamana viitoare este hramul bisericii, duminica dupa slujba, se va face hram unde sunt invitati toti enoriasii. Pentru ca am ajuns prea devreme am coborat in sala de festivitati si am ajutat pe alte doamne care erau acolo sa faca sarmale pentru hramul de duminica.

Dupa slujba Bogdan ne-a dus la firma unde lucreaza el, tot in Mississaga. Ne-a aratat firma: birourile si hala de productie. I-a spus lui Liviu ca a vorbit cu managerul de la productie despre el si ca de luni il accepta sa vina sa lucreze aici. Bogdan a dat referinte bune si a garantat pentru Liviu. Firma este mica si Liviu va fi al patrulea roman ce lucreaza aici. Firma proiecteaza si executa panouri electronice de comanda pentru utilaje. Firma este la 25 km distanta de locul unde stam noi si trebuie sa mearga tot drumul pe autostrada. Pentru inceput il va duce Bogdan cu masina. Cu TTC-ul se circula greu (cam 2 ore) pentru ca autobuzele nu merg pe autostrada. Eu am o naveta usoara. Schimb 2 autobuze pana la Celestica. Merg doar pe 2 strazi perpendiculare. Asa ca pentru o bucata de timp nu mai suntem ingrijorati de obtinerea unui serviciu. Liviu nu va mai putea sa mearga la cursuri dar ii voi explica eu. Aceste cursuri sunt bune pentru ca ne introduc in terminologia engleza folosita si nivelul tehnic de aici si mai ales pentru ca sunt gratuite. Daca as vrea sa fac aceleasi cursuri la Humber Colege (colegiu) sau Seneca Colege m-ar costa peste 1000$/ciclul.

Liviu si-a luat si examenul practic de sofat, G2. De folos i-au fost cateva lectii de sofat luate cu 20$ ora, The Official Driver’s Handbook, The Driver’s Permit - Study Guide, informatii de pe site-ul Ministerului Transporturilor (Ministry of Transportation) si masina inchiriata de la instructor.

Sunt foarte bucuroasa de notele pe care le-au obtinut Ana si Paul. Joi au primit Report Card (un fel de carnet de note). Nu este un carnet propriu-zis ci 2 foi volante cu un format special si cu semnatura directorului. Pe el este mentionat:

-          primul report card (va mai primi inca 2 in acest semestru)

-          data report: 16 noe 2000

-          numele si adresa lui Paul

-          numele liceului si adresa

-          nr. matricol si dirigintele

-          clasa: a 9-a

-          conducerea scolii

-          adresa Inspectoratului din Toronto (Toronto District School Board)

Apoi sunt listate intr-un tabel:

-          cursurile

-          al catelea report este

-          notele obtinute pe fiecare obiect. Aici sunt notati in procente pana la 100%. Deci are un procent pentru fiecare obiect.

-          procentul mediu pe materie la nivelul Toronto. Este foarte buna aceasta informatie pentru ca sti unde se situeaza copilul tau in raport cu media pe intreg Toronto.

-          daca a luat un credit. Aici ca sa poti intra la colegiu sau universitate trebuie sa ai credite acumulate (30 de credite in tot timpul liceului). Nu se da examen de intrare la facultate. 18 credite sunt obligatorii (engleza, matematica, stiinte, etc) iar restul de 12 sunt optionale (ce materii alegi tu). Un credit la o materie inseamna 110 de ore frecventate la aceasta materie.

-          comentarii ale profesorului despre activitatea elevului.

-          absentele

-          calificative (excelent, bine, satisfacator, necesita imbunatatire) la: munca independenta, munca in echipa, organizarea studiului, tema de acasa, initiativa.

Va scriu cateva din comentariile pe care le-au facut profesorii pe report card la Paul si Ana (vi le traduc):

PAUL

-     Paul a dat un efort constant in clasa (la viola, la muzica)

-          Excelent efort ce a contribuit la rezultate excelente (geografia Canadei)

-          Poate rezolva probleme complexe familiare si neobisnuite (la matematica)

-          Paul a aratat un foarte bun efort in aceasta perioada (la sport)

-          Paul este un excelent elev in toate directiile (stiinta)

-          A transferat concepte tehnice in proiectare foarte bine (tehnologie)

ANA

-          bun efort duce la bune rezultate (geografie)

-          Interpreteaza idei si informatii in text in mod complet (engleza)

-          Excelent efort ce a contribuit la rezultate excelente (franceza)

-          Demonstreaza o profunda intelegere a conceptelor matematice (matematica)

-          Excelent efort ce a contribuit la rezultate excelente (stiinte)

Ana vorbeste foarte bine engleza si compune foarte frumos. Pe multe teme ale ei am vazut comentarii ale profesoarei care ii scria: Excellent!  L-a surprins pe profesorul de la stiinte cand i-a spus tabelul lui Mendeleev  pe de rost (Scoala romaneasca!). Ramane in continuare fidela picturii si desenului carora le rezerva tot timpul ei liber. Pe biroul ei gasesti : creioane colorate, carioci, carbune, acuarele, uleiuri, pensoane, cartoane amestecate cu manuale si caiete.

Paul este foarte tare la matematica si la programare (tehnologie). I-a surprins pe profesori cu cunostiintele lui. La programare (foloseste Turring) a primit 110% pentru ca rezolva mereu bonusurile.

Calin va primi Report Card in decembrie. Cred ca si el imi va face o surpriza placuta. El este cel mai bun din clasa la franceza si a avut de regizat o sceneta in care este animator al jocului « Who wants to be milionaire ? » in varianta franceza.

Pe curand,

Mihaela

A sasea scrisoare 

Dragii mei,

Si eu si Liviu avem 2 saptamani de munca in Canada. Eu am inceput saptamana trecuta la Celestica, cu 2 zile de Orientation Days (cei de la Human Resources iti explica istoria firmei, politica ei economica, ce va trebui sa faci in noua slujba). Am fost 33 de noi angajati si majoritatea lucram in manufacturing. A fost interesant, ne-am si distrat in aceste zile (am simulat o linie tehnologica de produs barcute din plastic cu piese lego ca circuitele integrate, am vizionat filme cu istoria marii firme IBM si cum sa faci "fun" la locul tau de munca. Am fost suprasaturati cu “sa incantam clientii realizand produsele in timp, la cea mai inalta calitate si la pret competitiv” (cunoscut, nu? parca semana a invatamant ideologic!). Celestica este pe locul 3 in lume in industria de manufacturing a placilor cu circuite integrate. S-a desprins din IBM in anul 1994 si a devenit Celestica Inc. In Celestica Toronto sunt peste 7000 de angajati si peste 40 de nationalitati, fiecare cu obiceiurile lor. Au creat pentru angajati si camera pentru rugaciuni (musulmanii merg acum acolo pentru ca este Ramadan (sa-i vezi cum in pauze isi cara carpetica, se aseaza pe jos si fac matanii. Pe mine m-au impresionat cu credinta lor). Exista si o camera de meditatie pentru yoghini (aici vin multi indieni si chinezi). Vazand acestea firesc m-am intrebat: pe cand o capela si pentru crestini?

Pe langa fiecare hala de productie sunt utilitati: toalete foarte curate ce miros frumos, cafeteria (locul unde se serveste pranzul) dotata cu cuptor cu microunde, apa fierbinte ca sa-ti faci ceai sau cafea, chiosc unde ti se vinde patiserie si sucuri, televizor. Compania are si un restaurant mare in incinta unde ti se serveste de la felul 1 pana la desert tot ce-ti doresti (dar pe banii tai). Saptamana viitoare se va face serbarea de Craciun pentru copii angajatilor mai mici de 12 ani. Ai mei au pierdut ocazia.

Fiecare angajat are un ecuson cu care intra in companie si in departamente. Nu ai acces peste tot si trebuie sa-ti folosesti ecusonul pentru a deschide usile (in fata fiecarei usi este un dispozitiv electronic prin care iti treci ecusonul si ti se deschide usa daca ai acces in acea zona). Firma se intinde pe o suprafata foarte mare (are peste 1 milion de picioare patrate) si nenumarate hale de productie. Fiecare hala are linii de productie numite cu nume de fluvii. Eu lucrez pe Amazon Cell si ma invecinez cu Danube Cell si McKenzie Cell.

Sunt asistent de productie la o linie SMT (o linie tehnologica unde se monteaza circuite integrate pe placi PCB (Printed Circuit Board) pentru firma Cisco (vestita pentru routerele sale). Lucrez cu 2 chinezi si inca un roman. Kenex, un chinez, leader de echipa a venit acum 15 ani in Canada, din Hong Kong (era copil atunci). Lucreaza de 3 ani pe aceasta linie si este foarte harnic si priceput. Celalalt chinez este venit de 3 saptamani in Celestica iar romanul, Florian (venit de cateva luni in Canada si la Celestica). Sunt cu totii foarte politicosi si prietenosi. Am primit un halat alb de protectie (nu am voie sa-l spal, ni se schimba saptamanal la firma), pantofi; toate tratate special pentru a nu se incarca electrostatic si o pereche de ochelari de protectie. Port la mana o banda speciala cu care ma leg la bancul de lucru atunci cand pun mana pe placile cu circuite integrate ca sa nu le distrug prin descarcare electrostatica. Incarcarea mea electrostatica este monitorizata cu un dispozitiv cu leduri ce clipesc (ca la placa de retea din calculator). Linia are patru utilaje foarte sofisticate programate si monitorizate prin calculatoare si camere de luat vederi iar la final un banc de lucru unde stau eu si fac inspectie vizuala la produsul finit. Am pe bancul de lucru: un microscop, o lupa mare, un dispozitiv cu ciocane de lipit si solutii pentru a repara manual placile care au defecte, dispozitivul de monitorizare a incarcarii mele electrostatice si 2 calculatoare. Un calculator este legat la intranetul companiei si zilnic imi iau informatii despre produsul ce se lucreaza (popularea placii cu circuite, pozitia lor, polarizarea, ce trebuie sa verific in mod special (uneori trebuie sa verific la un dispozitiv cu raze X circuitele numite BGA (nu au pini ca circuitele integrate obisnuite)). Celalalt este legat la un server de date si are un Data Acquisition and Control System, proprietatea IBM-ului, unde se centralizeaza toate fazele prin care trece o placa. Fiecare placa are o eticheta cu cod de bare pe care o scanez cu un dispozitiv cu laser si automat obtin de la server toate informatiile despre placa. Dupa ce o inspectez introduc in calculator date legate de inspectia facuta si apoi placa o depozitez intr-o magazie speciala pe role cu care placile sunt carate la alte faze de productie. Dupa cateva zile de privit placile cu ochiul liber, prin lupa, microscop sau scanate la disp. cu raze X visam numai in verde (culoarea placilor).

Liviu lucreaza de luni pana vineri (de la 7 a.m. la 4:30 p.m. – are o jumatate de ora pauza pentru pranz), cu vineri zi scurta.

Aici Luna Cadourilor a inceput din 15 noiembrie. Fiecare magazin si marile centre comerciale s-au cochetit care mai de care cu beculete si podoabe. Mai mult, in blocurile cu apartamente vezi puse la balustradele balcoanelor fel si fel de luminite in toate culorile si formele. Cand mergi seara prin oras este feeric. Lumea alearga ca nebuna dupa cumparaturi si-i vezi pe toti cu pachete mari colorate. Noi ne rezervam in acest an doar privitul la acest spectacol colorat; poate la anul vom intra si noi ca actori in spectacol. Fiecare firma organizeaza petreceri de Craciun pentru salariati, ca un fel de revelion cu tombola si alte distractii. (O mica remarca: acum suntem in post dar daca-i petrecere pe banii firmei toti merg la ea!)

Acum sunt foarte obosita dupa lucru si cursuri si imi voi rezerva mai putin timp pentru scrisori. Nu inseamana ca nu veti mai primi mesaje de la mine. Cred ca la 2 saptamani voi reusi sa mai adun cateva impresii si sa le pun pe hartia electronica.

Astazi aici a nins din belsug. Baietii au fost putin mai devreme la o bataie cu zapada. Ana este plecata cu niste prietene la un film. Cu totii asteapta pe 22 decembrie prima lor vacanta de aici. Pe 8 ianuarie vor incepe iarasi scoala.

Va sarut pe toti si astept vesti de la voi,

Mihaela

A saptea scrisoare 

Dragii mei,

Iata ca am mai gasit cateva ceasuri sa compun o alta scrisoare mai lunga. Este prima din noul mileniu si de aceea va spun la toti “La Multi Ani!”

Saptamana trecuta am trimis prin posta, parintilor mei si mamei soacre, fotografii facute in timpul sarbatorilor. Cred ca au ajuns. Puteti sa le cereti si sa vedeti daca mai suntem asa cu ne stiti. Am trimis si un album despre Toronto pe care puteti sa-l cereti si sa va plimbati virtual prin Toronto.

Iata ca au trecut si sarbatorile. Eu am fost la serviciu in zilele de 24, 26, 31 dec si 2 ian. Asa ca a trebuit sa stau noptile ca sa pregatesc obisnuitele gustari de Craciun: sarmale, racituri, prajituri, salate. Cand m-am intors in seara ajunului de la serviciu, tot blocul mirosea a sarmale si cozonaci. Dar mi-au lipsit colinzile si uraturile. O singura data, in ziua de Craciun, am auzit aici “O ce veste minunata” cantata de 2 prietene ale Anei ce au venit in vizita la noi. M-a miscat pana la lacrimi. In dimineata de Craciun ne-au vizitat Costi, Gabi si Cosmina si-am stat la masa iar dupa-amiaza am fost in vizita la Doina si Tudor unde iarasi am mancat, am mancat …

In seara de Revelion am fost la Radu si Gina si apoi impreuna cu ei, la o familie de romani, vecina cu ei, veniti aici de 9 ani. La miezul noptii am iesit afara sa vedem de pe un deal din apropiere artificiile aruncate in piata Primariei (langa CN Tower). Nu ne-au impresionat prea mult. In Canada Revelionul nu este ceva deosebit. Chiar daca mergi la restaurant, la ora 2 noaptea se inchide petrecerea si te intorci acasa.

2 ianuarie nu este zi de odihna, se merge la lucru, asa ca locuitorii se pregatesc pentru noul an cu mult somn din prima noapte a anului. (Aici este obisnuint sa vezi oameni dormitand in autobuz sau metrou pentru ca distantele sunt lungi si poti trage un pui de somn pana ajungi la destinatie. Mi se intampla si mie cand calatoresc pe distante mai mari.)

Asa ca la ora 2 noaptea ne-am intors acasa (cu toate ca ai mei copii planuisera sa stea treji toata noaptea) si am tras cu totii un somn bun pana a doua zi la pranz.

Urmatoarea zi iarasi la lucru si iata ca roata se invarte continuu.

Copii sunt in vacanta si pentru ca Mos Craciun le-a adus patine isi petrec mai toate serile la patinoar.

De Boboteaza ne-a vizitat preotul ce slujeste intr-o biserica ortodoxa improvizata intr-o sala de sport dintr-un cartier apropiat. A trecut pe la familiile de romani din bloc. Este de 1 an si jumatate aici si a reusit sa stranga 50000$ pentru a cumpara un loc si a incepe sa construiasca o biserica. In Toronto sunt 2 biserici ortodoxe Sf. Gheorghe si Sf. Andrei dar sunt departe de noi.

In prima saptamana am vizitat cu copii Royal Museum of Ontario fondat de Regina Angliei si avand donatii ale Casei Regale. Este un muzeu combinat de stiinte (geologie, botanica, zoologie, fizica), istorie (istoria antica pana in perioada precrestina) si civilizatie (a Chinei, Indiei si Coreei). Copii nu au fost prea impresionati; lor nu le-a placut ideea de muzeu combinat (chiar au facut o comparatie intre Muzeul Antipa si sectia de stiinte spunand ca este mai frumos muzeul roman). Ei sunt acum la varsta negatiilor, cand nu prea le intra nimeni in voie si mereu critica. Mie mi-a placut muzeul si am gazit aici exponate foarte valoroase (o colectie mare de statui ale lui Budha in diverse pozitii, o mumie foarte bine conservata din Egipt, foarte multa arta chinezeasca si indiana foarte valoroasa, un interesant muzeu al electricitatii, o colectie foarte bogata de minerale). Interesant este ca vinerea de la 4:30 pm la 9:30 pm intrarea in muzeu este libera. Asa ca am profitat si noi de o asemenea oferta. Si asa se face ca am intalnit foarte multi tineri cu copii mici in muzeu, foarte multi tineri ce faceau schite ale exponatelor, multi batrani ce mi s-a parut ca isi dadusera intalnire la un pahar de vorba in muzeu.  In primavara vom incerca sa vizitam si alte muzee: de arta, de stiinte, gradina zoologica, WonderLand, etc.

Liviu va incepe de maine un curs de Java la Seneca College (va merge timp de 2 luni, joi seara, de la 6:30 pm la 9:30 pm). Asa ca timp de 2 luni nu o sa-l mai vad joia (va pleca de acasa dimineata la 6:15am spre serviciu si de acolo dupa amiza direct la Seneca de unde se va intoarce la 11 pm acasa, direct in pat (la somn)). Eu continui cursurile la Yorkdale unde voi avea examen de final de semestru in 30 ian. Apoi din 7 februarie voi continua cu semestrul 2.

Copii au inceput scoala pe 8 ianuarie si sunt in perioada de testari. Ana si Paul vor avea la sfarsit de luna examen la stiinte si matematica. Paul este de o luna in clasa a 10-a, la franceza, si ar vrea sa treaca si la matematica in clasa a 10-a. Aici daca prin testele si proiectele care le dai la o materie dovedesti ca ai cunostiinte superioare clasei in care esti (vorbesc de programa scolara canadiana care este mai putin pretentioasa ca cea din Romania) poti trece in clasa superioara la acea materie chiar din timpul anului scolar.

Am inceput sa simt mai bine limba engleza. Uneori merg pe strada si compun in gand, in engleza, eseuri pe diferite teme. Ieri, la serviciu am avut prima disputa, in engleza. Cred ca am fost destul de convigatoare cu toate ca este greu sa polemizezi intr-o limba straina.

In ultimul timp am cunoscut mai multi romani ce lucreaza in Celestica, care se pare este pentru multi romani sansa de a avea primul job.

In ultimile luni am mai adunat impresii generale despre Canada.

Am sa vi le povestesc asa cum le-am simtit eu:

-          Pentru ca iarna aceasta zapada a fost din belsug m-a surprins promptitudinea celor de la primarie. Au curatat autostrazile si principalele artere de zapada foarte repede si au imprastiat sare cu niste masini mari ce o arunca automat . Aleile din cartiere au fost curatate de voluntari: cetateni care au masini puternice 4x4 la care si-au montat mici pluguri si la 6 dimineata (ii vedeam cand plecam la serviciu) curatau aleile. Nu stiu daca primaria le deconteaza benzina sau daca ii scuteste de anumite taxe cert este ca faceau treaba aceasta bine. Poate spiritul de cetatean ii indemna. Nu stiu! Apoi imediat cei de la primarie au anuntat la televizor ca anumite portiuni de autostrazi se inchid intre anumite ore pentru a se plomba asfaltul corodat de zapada. Eficienti, nu?

-          Nu-mi place ca usile nu au manere. La cele mai multe magazine usile se deschid automat sau au arcuri foarte puternice ce inchid usa dupa ce o deschizi. Aici toti se imping in usi, intra si usile se inchid automat dupa ei. Cand am sa ma intorc in tara sa nu-mi faceti observatie ca nu inchid usa pentru ca aici de mult timp nu o mai fac. Folosesc manerele si inchid cu cheia doar usa de la apartament.

-          Simt lipsa animalelor de pe strazi. Mie imi plac si in Romania mereu ma opream si strigam fie o pisica fie un caine vagabond. Acum nici veveritele nu le mai vad, sunt la iernat. Am vazut intr-o zi, pe o strada aglomerata, un raton mort aruncat la gunoi. Mi-a fost asa de mila. Zilele acestea a iesit sfios soarele si au aparut si veveritele. Astazi chiar prietena mea a venit in balcon si i-am dat o castana. (Cumparasem de curand castane comestibile ca sa le coc. Nu ne-au placut la gust si le pastrez acum pentru veverite.)

-          Au o fobie pentru incedii. La serviciu ni se prezinta planurile de evacuare in caz de incendiu, trebuie sa stim cum luam legatura cu cei de la security daca se intampla ceva: ideea de “safe” la locul de munca ii obsedeaza. In bloc avem alarme pe holuri si in fiecare apartament. De multe ori gospodinele mai ard mancarea si porneste din senin alarma. Are un sunet asurzitor si nu se opreste pana nu vin pompierii si o opresc. Cam de 2 ori pe luna asistam la astfel de reprezentatii. Dupa vreo 10 min de asurzit apare masina cu pompieri si elicopterul (daca este seara), ii auzi pe pompieri cum circula pe holuri si verifica si in sfarsit alarma oprita. Aici casele sunt costruite din panouri de lemn si ard ca o torta. Mereu vad la televizor incendii.

-          Astazi am citit intr-un ziar Metro (este liber si-l gasesti la orice statie de metrou pentru ca este sponsorizat de TTC-transportul in comun) ca articol de fond si am vazut si fotografii de la doua casatorii intre 2 homosexuali si 2 lesbiene intr-o biserica din Toronto. Biserica se numeste Metropolitan Community Church si deserveste comunitatea de lesbiene si homosexuali (in 1997 erau 4100) din Toronto si pastorul acestei biserici a poposit aici din Los Angeles. Mi s-a facut sila cand am citit ca pastorul a pus anunt la biserica timp de 3 saptamani pentru a anunta aceasta casatorie si daca cineva se opune. (Asa se obisnuieste la catolici. Poate si la noi). Nimeni nu s-a opus casatoriei. Numai guvernul din Ontario nu recunoaste certificatul de casatorie dat de preot si nu legalizeaza inca (Slava Domnului!) casatoria impotriva naturii intre 2 persoane de acelasi sex. Pastorul vrea sa dea in judecata guvernul provinciei si sa se bata pana la Curtea Suprema de Justitie. Asta nu mai pot sa o inteleg!

-          Am vazut multi indragostiti si familii combinate (negri cu albi, indieni cu chinezi si orice alta combinatie posibila), unii tineri deosebiti de frumosi printre cei din rasa lor dar parca nu intotdeauna se armonizau cu cealalta rasa. Cine stie ce ma asteapta si pe mine! Am trei copii!

Astept vesti substantiale de la voi. De curand am citit o carte a lui Cristian Tudor Popescu, ziaristul de la Adevarul numita “Romania abtibild”si am mai vibrat putin romaneste.

Va sarut pe toti,

Mihaela

A opta scrisoare

Dragii mei,

In ultimile zile pe la noi a bantuit gripa. Sambata si duminica l-a doborat pe Liviu, iar luni si marti pe mine si pe baieti. Acum ne simtim destul de bine. Aici, pentru ca vin din toate colturile lumii, emigrantii aduc fiecare fel si fel de virusi si trebuie sa ai un sistem imunitar bun ca sa rezisti la provocarile bolilor molipsitoare. De aceea aici se face gratis vaccinul contra gripei. Aproape in fiecare zi vad la televizor anunturi pentru a merge la medicul de familie si a cere sa ti se faca vaccinul contra gripei («flu shot » i se spune in engleza). Noi nu am luat in serios sfatul si rau am facut. La anul, de cum am sa vad anunturile am sa merg la medic pentru vaccin.

Ieri de ziua mea am fost la serviciu de la 7 am la 7 pm (12 ore). Nu le-am spus colegilor mei ca este ziua mea. Dar am avut o surpriza. Am fost totusi la un restaurant !!! La sfarsit de trimestru in Celestica se sarbatoreste « realizarea planului » printr-o masa gratuita data de conducerea companiei tuturor salariatilor la un restaurant din apropierea companiei. S-a intamplat ca departamentul unde lucrez (Cisco 201- adica lucram pentru compania Cisco ce face routere) sa fie invitat pe 23 ianuarie intre 1 pm si 3 pm la restaurant. Asa ca la 12 :45 tot departamentul s-a golit (am lasat masinile sa functioneze in pozitie de gol) ne-am cuplat cate 3-4 colegi in cate o masina a altui coleg si in flanc de masini ne-am deplasat la restaurant. Acolo ne astepta managerul si cu tehnicianul departamentului care ne-au invitat la masa. Aici este o traditie ca astfel de mese sa se tina in restaurante de tipul All Can You Eat (adica Tot Ce Poti Sa Mananci).

Restaurantele de acest tip nu sunt frumoase (chiar lipseste bunul gust in decoratiuni) dar sunt curate si ai la dispozitie multa mancare. Sunt vitrine cu tot felul de mancaruri (salate, fripturi din carne de pui, vita, porc, peste, scoici fierte (toti chinezii au mancat din ele), diverse garnituri (varza, cartofi, orez, paste, porumbi mici cat un castravete), muraturi de tot felul, sosuri de toate culorile (nu le-am incercat pentru ca au gusturi cu care nu sant obisnuita), prajituri, tort, clatite, ceai, cafea, etc. Iti iei o portie, o mananci si te duci si-ti mai iei una. Timp de 2 ore tot mananci pana crapi. Eu nu am putut manca decat o portie de mancare asortata si multe prajituri. Colegii mei, cat timp am stat, au tot mancat. M-am gandit la voi si m-am uitat in jurul meu. Eram la masa cu un roman Florian (care m-a dus cu masina), un chinez Ming si o chinezoaica Nina., iar la celelalte mese fete (galbene, negre, aramii, albe) de pe tot globul. Ulterior am aflat ca Ming este nascut in aceeasi zi cu mine si ca amandoi suntem nascuti in ziua cand chinezii sarbatoresc inceperea noilui an. Canada este un unicat in lume !!! M-am gandit ca acum este prosperitate si toti duc un trai decent. Dar daca economic Canada se prabuseste cred ca aici va fi razboi rasial. Oricat s-ar chinui autoritatile sa educe emigrantii in spirit universal (un ideal !!!) cand ai burta goala si in buzunare vant devii animal ce se lupta pentru a trai.

La ora 3 pm fix toti eram inapoi in departament si in echipament de lucru. Am lucrat pana la 7 fix. Nu stiu cum au reusit ceilalti colegi gurmanzi care nu si-au putut face si siesta.

Cand m-am intors acasa am gasit pe masa un cadou, o sterlitzia superba si o lumanare aprinsa. Iar in frigider un tort. Toti ai casei s-au gandit sa ma sarbatoreasca. M-am simtit bine cu toate ca gripa ma incerca si am spart vaza cu floarea cea superba (s-a dus un ghinion !!!).

Cand ma intorc de la serviciu, in jur de 8 pm, placerea ce mi-o ofer este sa ma opresc in MALL-ul de langa mine, sa ma asez pe o banca si sa ascult muzica. Este minunat ca se difuzeaza muzica simfonica. Cateodata mai recunosc cate o bucata muzicala altadata ascult acorduri noi. Oricum imi reincarc bateriile pentru urmatoarea zi.

Saptamana aceasta, zilele libere le-am dedicat sanatatii. Am fost la un consult oftalmologic eu si Paul si la medicul de familie care mi-a dat sa fac o multime de analize. In Toronto orice emigrant aplica pentru acoperire medicala (OHIP – Ontario Health Insurance Plan) si o primeste dupa primele trei luni de cand intra in Canada. Aceasta acoperire ii da dreptul la a alege un medic de familie. Acesta te consulta gratuit si daca este nevoie de un consult de specialitate iti face o programare la un medic specialist. In fiecare an ai dreptul la un consult gratuit de specialitate pentru diverse afectiuni, spitalizarea de urgenta este gratuita, dar nu ai acoperit costul medicamentelor si nu esti acoperit stomatologic. Daca ai probleme mari de sanatate doar daca lucrezi la o firma ce-ti ofera beneficii mari te salveaza ! Altfel te costa teribil de mult orice astfel de serviciu. De ex. o problema cu un dinte infectat ce necesita curatirea canalelor si o plomba definitiva te poate costa 800 $. Consultul oftalmologic este gratuit (o data pe an) si pentru ca Celestica imi ofera gratis ochelari am rezolvat gratis o problema de sanatate.

Va sarut pe toti si va urez sanatate,

Mihaela

A noua scrisoare

Dragii mei,

Astazi, incepand de dimineata ninge continuu. Credeam ca iarna este pe sfarsite, dar m-am inselat. Peste troienile depozitate la margine si intersectie de strazi, ce intre timp devenisera murdare, s-a depus astazi o manta de zapada pufoasa. A rezultat o imagine de adevarata iarna. Liviu a intarziat o ora la serviciu din cauza zapezii de pe autostrada si chiar filiala bancii Scotia Bank de langa noi nu a lucrat cu publicul din cauza furtunii de zapada. Multi angajati nu au ajuns la serviciu. In fata blocului nostru o batranica a cazut si si-a rupt piciorul. Eram de fata cand a venit ambulanta s-o duca la spital. Era romanca si nu stia engleza. Venise in vizita la copii ei impreuna cu sotul. A trebuit sa fac pe translatora si sa o incurajez ca totul o sa fie bine. O zi cam trista. Sper ca ai mei copii vor veni usor de la scoala si Liviu nu va avea probleme la intoarcerea acasa.

De cateva saptamani citesc numai carti romanesti. Nu pot citi beletristica in engleza. Nu o inteleg si nu percep sentimentele din carti. Pot citi numai carti tehnice si ziare in engleza fara probleme de limba. Sper ca voi reusi peste un timp sa percep subtilitati de limba engleza. Am noroc de Biblioteca Publica din Toronto (Toronto Public Library) care are un site deosebit (www.tpl.toronto.on.ca) ce-mi permite sa rasfoiesc catalogul bibliotecii si sa aleg carti dupa diferite filtre. Pot pune un hold (retinut) pe ele si ei ma anunta telefonic cand cartea este disponibila si o pot ridica din cel mai apropiat loc. Am in lista de asteptare : Trilogia valorii de Lucian Blaga, Versuri de Iulia Hasdeu si Romanul adolescentului miop de Mircea Eliade pe care vreau sa i-o dau lui Paul s-o citeasca.

Baietii sunt in culmea fericirii acum pentru ca am reusit sa cumparam un calculator cu performante foarte bune : P III/800 Mhz, 128 Mo RAM, video card 32 Mo, HD 30 Go, fax modem, CD rom, CD writer, DVD, placa de sunet cu boxe, monitor 19’’. Am platit 2000 $cad. Putem imprumuta DVD-uri cu 2 $ si vedea filme acasa exact ca la un video player. Placa de sunet are un soft ce simuleaza o claviatura si Paul isi canta pe ea bucatile muzicale pentru viola. Am subscris si la serviciul High Speed si pe 21 februarie ne vor conecta cei de la Bell. Serviciul nu mai foloseste sistemul dial-up pentru internet ci tehnologia DSL ce ne permite rate de transfer foarte mari si posibilitatea de a vorbi la telefon concomitent cu internetul pe aceeasi linie telefonica. Astfel voi reusi sa actualizez site-ul nostru de pe tripod.com.

Saptamana trecuta, zilele libere le-am dedicat sanatatii. Am fost la un consult oftalmologic eu si Paul si la medicul de familie care mi-a dat sa fac o multime de analize pentru ca i-am spus ca am o alergie care din timp in timp ma mai necajeste. De mult nu am mai avut probleme dar medicul vrea sa-mi fac analizele. In Toronto orice emigrant aplica pentru acoperire medicala (OHIP – Ontario Health Insurance Plan) si o primeste dupa primele trei luni de cand intra in Canada. Aceasta acoperire ii da dreptul la a alege un medic de familie. Acesta te consulta gratuit si daca este nevoie de un consult de specialitate iti face o programare la un medic specialist. In fiecare an ai dreptul la un consult gratuit de specialitate pentru diverse afectiuni, spitalizarea de urgenta este gratuita, dar nu ai acoperit costul medicamentelor si nu esti acoperit stomatologic. Daca ai probleme mari de sanatate doar daca lucrezi la o firma ce-ti ofera beneficii mari te salveaza ! Altfel te costa teribil de mult orice astfel de serviciu. De ex. o problema cu un dinte infectat ce necesita curatirea canalelor si o plomba definitiva te poate costa 800 $. Daca firma la care lucrezi iti ofera acoperire stomatologica te va costa mult mai putin. Consultul oftalmologic este gratuit (o data pe an) si pentru ca Celestica imi ofera gratis ochelari am rezolvat gratis o problema de sanatate. Luni ochelarii vor fi gata, ii ridic de la companie. Am la ambii ochi +0.75 dar doctorita mi-a spus sa-i folosesc doar cand citesc si la serviciu cand imi folosesc ochii. Pentru Paul ochelarii care-i are sunt buni. Se simte o imbunatatire a vederii lui. Mi-a facut o scrisoare catre cel mai bun medic din Toronto pentru a-l consulta pe Paul. Doctorita are un baiat clasa a 10-a la acelasi liceu cu copii mei.

Astazi am depus cerere pentru credit card, la banca CIBC, ce-ti da posibilitatea de a avea o istorie de credit necesara pentru un viitor imprumut : pentru o masina sau pentru casa. Poti depune la mai multe banci o astfel de cerere si astfel poti avea mai multe carti de credit pe care sa le folosesti la cumparaturi. Pana acum am folosit carte de debit adica un card ce-mi permitea sa fac tranzactii on-line cu banii mei depusi la banca. Cartea de credit imi permite sa fac tranzactii cu banii pe care ii voi plati la o data ulterioara cand banca imi trimite nota de plata. Deci pot cumpara chiar daca nu am bani pana la valoarea limita de pe cartea de credit fara sa platesc nici o dobanda. Singura mea grija este sa platesc la data specificata. Altfel voi plati o dobanda ce variaza intre 10-15%. Cartile de credit sunt eliberate de companiile de credit Master Card si Visa Card. Acum a aparut si American Express. Aceste companii opereaza prin banci de aceea aceste carduri se numesc credit bank. Pentru inceput cred ca voi primi o linie de credit de maximum 1000$ pentru ca sunt de putin timp in Canada. Pentru cei ce au venit in Canada cu 3-4 ani in urma si au un venit anual de 100000$ o linie de credit poate fi 10000-15000$ si daca cei doi soti au cate o astfel de carte de credit pot sa-si cumpere o casa cu un down payment (prima rata) de 20000-30000$ (fara sa aibe acesti bani) si restul imprumut de la banca. Imprumutul li se ofera foarte usor pentru ca au o istorie de credit. Au dovedit cativa ani la rand ca si-au platit la timp cartile de credit.

Un subiect anost, nu ? Am invatat aceste lucruri la cursul de contabilitate si cum sa inregistrez tranzactiile in jurnal si sa le postez in planul contabil pentru astfel de actiuni.

Cand ma intorc de la serviciu pe la 8 seara singura placere ce mi-o ofer este sa zabovesc o jumatate de ora in MALL (complexul de magazine de langa mine), sa ma asez pe o banca si sa ascult muzica simfonica. MALL-ul are alei (bineinteles acoperite), copacei plantati in pardoseala, multe aranjamente cu flori si permanent se difuzeaza muzica simfonica. Lunea trecuta am avut o surpriza grozava. Cum stateam pe banca se apropie de mine un baietel de vreo trei ani, frumusel foc. Aveam cu mine o sacosa cu fursecuri cumparate pentru copii ca sa le pun la pachet, la scoala. Baietelul era interesat de sacosa mea, banuia ca am ceva bun in ea. Imi zambeste, eu il intreb cum il cheama, imi raspunde ca-l cheama Paul si ca are 5 ani. I-am spus ca nu-l cred asa de mare si ca am si eu un baiat Paul. Vazand ca se uita insistent la sacosa mea o desfac si-i dau un fursec. Imi multumeste si imi arata un alt baietel mai mic, cam de 1 an jumatate ce venea in fuga spre el. Imi spune ca este fratele lui. Ii dau si acestuia un fursec. Conversatia se desfasura in engleza. Intre timp apare si tatal copiilor insotit de o familie tanara fara copii. Si culmea vorbeau romaneste. Tatal observa ca Paul este familiar cu mine si-mi spune ca nu prea vorbeste bine engleza si incepem sa inchegam o conversatie. Facem cunostiinta si surpriza cea mare este ca se numeste Marcel Ban si este vestitul www.thebans.com.

I-am spus ca ii multumesc pentru site-ul pe care l-a facut pentru cei ce vor sa emigreze si ca mi-a fost de un real folos si in Romania si aici. I-am povestit despre familia mea si ca am o multime de impresii despre primele luni de cand sunt in Canada. M-a rugat sa-i trimit impresiile mele prin e-mail pentru ca vrea sa le publice pe site. I-am vorbit despre Ana si dupa ce i-a vazut fotografiile de pe site mi-a raspuns ca vrea sa o faca cunoscuta. Am legat o prietenie sincera cu el si Diana, sotia lui. Mi-au trimis niste fotografii cu ei si cei « 2 bani », copii lor, care sunt de milioane. La firma unde lucreaza Marcel sunt 11 romani.

Cineva mi-a spus (nu mai retin cine) ca in Canada ma voi imprieteni cu mai multi romani decat in Romania si n-am crezut. Avea dreptate.

Finalul acestei povestiri il gasiti pe siteul www.thebans.com in meniul de sus in dreptul optiunii Romanian Portal apoi trei din intrarile in pagina. Veti gasi o pagina dedicata Anei si picturilor ei si prima si a doua scrisoare pe care mi le-au publicat si pe care le cunoasteti foarte bine. Asa ca tot mi-au fost publicate scrisorile si sper ca vor fi de folos si altora ce vor emigra in Canada.

Va sarut,

Mihaela

A zecea scrisoare

Dragii mei,

Ce mai faceti?

Pe aici nu sunt noutati; chiar si iarna s-a invechit si incapatanat sa nu mai plece. Ii place si ei in Canada! Stiu de la Doina, care a fost in Romanaia saptamana trecuta (i s-a casatorit sora cea mai mica) ca acolo este primavara. I-a fost foarte greu sa se reobisnuiasaca cu frigul la intoarcere. Singurul lucru placut aici pe timp

de iarna este ca autobuzele, metroul si toate incintele (acasa, la serviciu) sunt foarte calde. Trebuie sa fac compromisul de a ma imbraca cat mai usor pe sub haina (ca sa nu mor de cald la serviciu) si totusi sa-mi tina cald cat timp sunt pe afara.

Ieri am avut o zi plina: de dimineata au venit de la Bell (compania de telefoane) si mi-au instalat serviciul DSL (un serviciu ce-mi permite acces cu calculatorul la internet cu viteza mare si concomitent cu convorbirile telefonice) iar dupa-amiaza de la 3:30 la 11:30 (in noapte) am fost la serviciu, la un curs de stiinta materialelor. Un profesor de la University of Toronto ne-a prezentat informatii despre materialele folosite acum in industria electronica. A fost interesant. Am sa iau luna viitoare si cursul al doilea pentru ca ne duc in laboratorul companiei si ne prezinta testarile ce se fac acolo. Ne-a spus ca este cel mai bine dotat laborator de testari ale materialelelor din nordul Americii. Celestica, o companie asa de mare, isi permite sa plateasca cursuri pentru "reciclarea" salariatilor. De fapt mai toti colegii mei au studii universitare si astfel Celestica are material uman bun pe care poate sa-l super califice. In Canada studiul dupa absolvire (liceu, colegiu, universitate) este ceva obisnuit. Aici informatiile din mai toate domeniile se succed cu o viteza ametitoare si ca sa tii pasul cu noile tehnologii trebuie sa te intorci la scoala. Au si un departament la Ministerul invatamantului (si fiecare colegiu si universitate are) numit Continuing Education (Continuarea educatiei).

Ca tot veni vorba de studiu, Paul si Ana au primt al doilea report card (un fel de carnet de note) din anul scolar si au note mai mari decat cele din primul report card si mult mai mari decat media generala pe Toronto.  Este interesant ca aici elevii nu stiu notele colegilor din clasa (profesorii nu comunica notele unui elev la toata clasa) dar in report card ti se scrie media ta si media pe Toronto la fiecare obiect. Asa poti vedea unde se situaeaza copilul tau in comparatie cu media.

Calin este intr-o excursie cu clasa lui, a plecat luni si se intoarce vineri. Sunt nerabdatoare sa aflu cum a petrecut. Excursia a fost platita de scoala (eu am dat doar 10 $) pentru ca este activitate obligatorie in clasa a 7-a. Excursia urmareste adaptabilitatea si sociabilitatea copiilor in alt mediu decat scoala si familia.

Saptamanile trecute Calin a trebuit sa lucreze in plus la matematica dintr-o culegere in romana luata de la Radu. Si incepuse sa-i placa exercitiile din clasa a 6-a cu fractii, puteri, radicali. Radu a avut nevoie de culegere si i-a luat-o. Nu stiu daca, Calin a suferit, dar Liviu i-a cumparat o culegere de matematica in engleza in locul celeilalte. Cand se va intoarce din excursie va avea ce sa lucreze.  Totusi copii simt lipsa manualelor din Romania. Sunt inca obisnuiti cu stilul de predare din Romania. Aici predarea este interdisciplinara: la matematica invata prin exemple aplicand cunostiintele la geografie, statistica, fizica. Dupa mine este mult mai interesant acest mod de predatre interdisciplinar, cu conexiuni intre discipline, dar lor inca le mai trebuie timp sa se obisnuiasaca.

Niste prieteni care vor veni in curand in Canada m-au rugat sa le dau niste sfaturi.

Este greu sa dai sfaturi. Cititi cu atentie scrisorile noastre si alte informatii de pe site-ul www.thebans.com. Pe acest site gasiti informatii corecte si multe linkuri spre siteuri canadiene cu multe informatii utile. Cel mai bine este sa vorbiti o engleza fluenta. Este greu sa o dobandesti in Romania pentru ca nu ai in jur vorbitori nativi de engleza. Ca o paranteza : la Celestica, duminica de la 4 :30 la 5 :00 p.m. avem sedinta de celula de lucru (meeting – nu cu sensul de a cere ceva pana la greva ca in Romania) in care se discuta probleme de productie si de calitate. La primele sedinte nu intelegeam nimic, mai ales ca aici este o obisnuinta sa se vorbeasca in acronime (ex : MPI - Manufacturing Process Instructions, CAR - Change Action Request, NCM – Non Conform Materials, ESD – ElectroStatic Discharge, PCN – Process Change Notifications si multe altele care se folosesc la Celestica). Fiecare companie are propriile acronime si iti trebuie ceva timp sa te obisnuiesti cu ele. Chiar si copii mei folosesc acronime specifice cursurilor de liceu. Cand ajungi aici si incepi sa lucrezi vei avea senzatia ca de multe ori te afli la sedintele de invatamant ideologic de pe timpuri, in Romania, numai ca aici nu se discuta probleme de partid ci probleme ale companiei. Multe din deciziile luate sus se comenteaza in sedinte cu salariatii si ti se cere sa vii cu solutii si idei. Ai ocazia sa te afirmi dar si sa te pizmuiasca colegii. Si aici relatiile interumane sunt ca in Romania. Iti trebuie si aici multa iscusinta pentru a te avea bine cu colegii si managerii, situatie ingreunata de nestapanirea limbii.

Pentru ca voi aveti copil mic este dificil cu supravegherea lui. Regula este clara aici : copii sub 12 ani nu au voie sa stea nesupravegheati. Am colegi care au copii mici si au fie o bunica cu ei (sacrificata saraca din cauza limbii ca nu poate comunica de exemplu cu vecinii sau la telefon), fie platesc o dadaca, fie ii duc la Baby Care (nu va sfatuiesc), fie unul din parinti lucreaza si celalalt sta cu copilul.

Mai puneti intrebari si voi incerca sa raspund cat mai repede si obiectiv.

Pe curand,

Mihaela